- Exerciţiu (cel puţin) săptămânal de a face ideile să vorbească -

vineri, 18 martie 2011

Re1: Neutralizarea "marii corupţii" şi "denunţul fiscal"

(doar) Rezumat:
Se întâmplă. Cu primul pas: http://www.realitatea.net/guvernul-a-aprobat-normele-de-aplicare-a-procedurii-de-control-a-averilor-mari_815185.html  ..... n-o să meargă în faţă ci în spate...
Ghioagă politică (de aruncat selectiv, numai spre capete ce nu-s plecate).
Din 2 o ieşi una şi pd mai recâştigă ceva atenţie şi empatie:
1. Nu-i aşa că pentru justiţiarismul basist "e bine dom-le" să ignori... justiţia?
2. Ei "încearcă", săracii, dar nu-s buni judecătorii / legile lu Iliescu / CEDO / mogulii sau guguştiucii violet... Deci hai să "by-pass-ăm" Constituţia şi să facem o lege a denunţului fiscal, democratică domnule, să lovească în oricine... când apasă javra ordinară pe butoane ...
CONTRACARAŢI ACUM (nu neapărat aşa: http://boicualin.blogspot.com/2010/11/neutralizarea-marii-coruptii-si.html !!!!!!!)

marți, 15 martie 2011

Re: cui foloseşte politica externă a României?

Rusia şi China se opun unei intervenţii armate occidentale împotriva tiranului libian. Embargoul asupra exporturilor de arme al Consiliului de Securitate ONU (http://www.un.org/apps/news/story.asp?NewsID=37633&Cr=Libya&Cr1=) nu favorizează nici una din părţile aflate în conflict.
Iniţiativa lui Sarcozy nu a fost întâmpinată cu entuziasm de partenerii europeni (spre exemplu vezi http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/africaandindianocean/libya/8374495/Libya-Nicolas-Sarkozy-to-urge-targeted-air-strikes.html). Context în care declaraţiile recente ale lui Băsescu împotriva unei intervenţii externe în Libia par irelevante.

Cineva ar putea să speculeze asupra influenţei orgoliului unei persoane asupra politicii externe a unei ţări, ori să observe cum discursul de politică externă e folosit inadecvat în favoarea unui scop al politicii interne.

Eu observ însă că este favorizată iarăşi politica globală a "capitalismului autoritarist oriental" ( http://boicualin.blogspot.com/2011/01/cui-foloseste-politica-externa-romaniei.html )

duminică, 6 martie 2011

66% - "ieşim din criză" abia în 2015; contracararea e posibilă numai "fără jumătăţi de măsură"!

Rezumat:
1. Scenariul previzibil
2. De ce "nu ieşim din criză"?
3. Contracarare.

1. Avem totuşi ceva şanse (o treime - în estimarea mea) să nu parcurgem "scenariul" de mai jos, o simplă repetare actualizată a istoriei recente, cu condiţia ca opoziţia să nu repete (grosso modo) istoria recentă...

Spre surpriza noastră pd consideră că nu are nevoie de o imagine "albă ca zăpada", are nevoie doar să se scuture de imaginea "vrăjitoarea cea rea şi neagră". I se pare că va reuşi - va reuşi încă din martie, fără modificări profunde, numai la nivelul imaginii care ajunge la masa votanţilor "incompetenţi", indivizii care nu se informează, care "nu sunt interesaţi de politică".
Pd consideră că îşi va menţine parlamentarii sub control. Frica de urmărire penală (cu temei real sau NU), tentaţiile exercitării puterii pot fi susţinute şi de credibilitatea ipotezei menţinerii la putere a pd după 2012 prin insinuarea scenariului de mai jos, ceea ce va duce la menţinerea unui guvern controlat de preşedinte.
Bazându-ne pe o estimare grosieră a resurselor financiare pe care le va avea guvernul dar şi pe opinia a 3-4 oameni bine informaţi putem avansa o ipoteză: guvernul va creşte artificial puterea de cumpărare a alegătorilor cu 4-6 luni înaintea alegerilor locale, nu cu mult, doar atât cât să-i determine pe oameni să stea acasă şi să nu se ducă la vot. Pentru că "toată clasa politică e rea", pentru că "toţi fac la fel". Pentru că opoziţia îşi va vedea argumentele de fond subminate prin aparenţe atent construite.
O prezenţă redusă la vot pune în valoare toate manevrele oculte şi incorecte care se pregătesc încă de pe acum. Un rezultat bun la locale pentru pd, chiar şi unul "bunicel" (de ex 25% din primării) va permite continuarea scenariului.
În funcţie de resursele disponibile la nivel naţional se va stabili intervalul de timp între locale şi generale. Dacă resursele sunt puţine - intervalul va fi minim. Dacă vor exista suficiente resurse - intervalul va fi cât mai lung, pentru că abia atunci "fiecare zi va trece în favoarea pd".
Indiferent cine va forma noul guvern la sfârşitul lui 2012 va trebui să plătească preţul creşterii ARTIFICIALE a puterii de cumpărare. Un an sau 2, cel mai probabil 2 ani (vezi pct.2 - sic!). "Ieşim din criză" în 2015.

2. A "ieşi din criză" pentru România nu înseamnă doar "a ieşi din recesiune"
Suntem "în criză" atâta vreme cât avem o rată de creştere economică sub media europeană.
Din nefericire putem să folosim argumentele următoare şi în ceea ce priveşte ieşirea din recesiune.

2.1. Pd deformează democraţia la limită, centralizează corupţia, a preluat deja controlul asupra instituţiilor statului şi acum extinde controlul politic direct asupra tuturor salariaţilor statului prin metode barbare, simple şi brutale.
(mizând pe "frica zilei de mâine", vezi de exemplu "Codul muncii"; cine-i "bănuieşte c-ar avea bună credinţă" sau consideră modificările "bune", sau "neo-liberale" (poate să fie acela şi Dinu Patriciu) nu observă un amănunt: puterea care va controla toţi salariaţii statului va controla statul pe termen nedefinit. Urmează "capitalism autoritarist de tip rusesc" şi ieşirea din UE cu prima ocazie favorabilă).
Ca să fie "lăsat în pace" pe plan intern, pd trebuie să conducă o ţară obedientă pe plan extern, nu poate să "supere", nici măcar să "jeneze" marile corporaţii sau statele occidentale - pe lângă... FMI...
Pd nu poate (nici dacă ar vrea) să dezvolte "dezinteresat" AFACERI LA NIVEL NAŢIONAL (în domenii cum ar fi energetica nucleară, exploatarea printr-o companie naţională sau mixtă a rezervelor imense de aur, etc).
2.2. Centralizarea corupţiei şi menţinerea unor nivele mari ale impozitării FAC IMPOSIBILĂ DEZVOLTAREA AFACERILOR MICI ŞI MIJLOCII. Rareori (cu totul întâmplător) "oamenii de casă" sunt şi buni antreprenori.
2.3. Pd nu poate să permită mişcări populare cu caracter politic dar va fi lăsat să "gestioneze" revolte ale foamei de dimensiuni mici sau medii cu condiţia să nu verse sânge.
Apartenenţa la UE crează însă un contrast, o tensiune în creştere pe toate planurile (de la mediul de afaceri la orizontul de aşteptare al majorităţii oamenilor). Această tensiune va duce fie la explozii populare impredictibile urmate de instabilitate politică prelungită, fie la ... ieşirea din UE.
TOATE ACESTEA SUNT EVIDENTE PENTRU MARII ACTORI ECONOMICI CARE NU VOR DEZVOLTA AFACERILE DIN ROMÂNIA DATORITĂ IMPREDICTIBILITĂŢII PE TERMEN MEDIU.
2.4. În 2010 şi 2011 s-au epuizat sau urmează a se epuiza "micile rezerve" ale consumatorilor (ex: o mare parte din aurul turcesc adus de "turişti" în anii 90 sub formă de bijuterii este acum exportat sub formă de lingouri de către casele de amanet), s-au atins ori urmează a se atinge limitele de credit (ex: a 4-a carte de credit nu ţi-o mai dă nimeni), se vor vinde micile proprietăţi (ex: firmele potentaţilor vor spăla banii obţinuţi din marea corupţie cumpărând prin intermediari "persoane fizice" proprietăţile soase la mezat de bănci deîndată ce preţurile vor cădea suficient de mult).
NICI VORBĂ DE O RELANSARE A CERERII. Refacerea aparentă a puterii de cumpărare despre care s-a vorbit la pct.1 are caracter de "relaxare" a percepţiei asupra dificultăţilor vieţii de zi cu zi (de scădere a percepţiei asupra vitezei cu care se micşorează puterea de cumpărare) şi nu e necesar să fie o "relansare în termeni reali"! Poate fi realizată de ex. prin micşorarea TVA cu 15% la pâine, legume, ulei şi zahăr într-un an cu inflaţie de 10%...

Interesul pd nu este dezvoltarea economică. Interesele pd sunt legate de controlarea autoritaristă a ţării, centralizarea corupţiei şi îmbogăţirea acoliţilor care NU ŞTIU SĂ FACĂ BANI ÎNTR-O ECONOMIE LIBERĂ, într-un stat de drept.

3. Idei privind contracararea:

3.1. Promovarea agresivă de către opoziţie a unui pachet legislativ prin care să fie prevenită marea corupţie (de exemplu prin "scumpirea" drastică a complicităţii - o idee "criptică" la http://boicualin.blogspot.com/2010/11/neutralizarea-marii-coruptii-si.html)
3.2. Promovarea agresivă de către opoziţie a 4-5 proiecte naţionale concrete şi bine documentate (până la detaliu) care să "jeneze" în exterior, dar să atragă atenţia în interior până şi prostănacilor care mai susţin dezinteresat pd-ul.
Exemple: concesionarea completă a unor trasee de transporturi feroviare de mare viteză (autostrăzile chiar nu mai pot fi promise, nu-i aşa?), exploatarea unor zăcăminte de către o companie mixtă condusă de un secretar de stat (ba da!), taxarea anumitor ambalaje poluante la producător/importator simultan cu încurajarea producţiei şi exportului de ambalaje din fibre vegetale, concesionarea unei noi locaţii pentru un grup de 4 centrale nucleare de ultimă generaţie, crearea unei noi hidrocentrale de mare capacitate pe Dunăre, crearea unor parcuri naţionale de generatoare eoliene ori solare, mai am vreo 30 de idei gogonate ca tot românu telectual, de ce nu s-o face vorbire despre nimic "la vârf"?
3.3. Prezentarea agresivă şi amănunţită de către opoziţie a unui plan de relansare a producţiei agricole, de reformă reală a învăţământului, a unui plan pentru orice domeniu atâta vreme cât se pot anticipa "reacţiile de respingere electorală datorită manipulării fricii"...
Eu îmi imaginez că pot anticipa - ar trebui ca "statul major" al oricărui partid de opoziţie să poată anticipa efectiv şi eficient...
3.4. Deschiderea insistentă, militantă (nu doar sinceră şi transparentă) a partidelor de opoziţie către simpatizanţi, implicarea unui număr mult mai mare de cetăţeni în politica următorilor 2-3 ani. MULT mai mare decât "media statelor civilizate" - în împrejurări excepţionale nu aplici "soluţii pentru împrejurări normale"!
3.5. Adoptarea de către întreaga opoziţie a unui proiect comun de reformă a statului, radical, cum ar fi "stat parlamentar cu monarhie constituţională" sau "descentralizare regională după criterii strict administrative şi alegerea directă a şefului parchetului regional", etc. Acest proiect este uşor de dezvoltat DUPĂ CE unul din partidele de opoziţie se înnoieşte radical (v. 3.4)