Schiţa 1 - Argumente pentru grevă şi împotriva ieşirii opoziţiei din Parlament

Bătălia pentru "realitatea percepută" este bătălia care va decide soarta războiului. (...link ... altă postare...). Dacă nu se dau (economic, fără a muta războiul pe terenul preferat de pd) măcar câteva lovituri care să anuleze mare parte din "realitatea percepută deformat", lovituri care să destrame iluzii induse artificial gen "pd are toată puterea", "şi opoziţia ar fi făcut aceleaşi prostii dacă s-ar fi aflat la putere", "toate serviciili lucrează pentru ăla", "pd a reformat ..x..", "oamenii s-au săturat de politică", "mai bine stai în banca ta şi nu te bagi", etc atunci pd va controla nu numai acel teren ci şi terenurile adiacente, având în continuare şanse de câştig împotriva realităţii de fapt (sic!)!


Opoziţia a ratat o ocazie foarte bună de a declanşa o grevă parlamentară la sfârşitul anului 2010, ca REACŢIE la furtul ("numărătoarea") Robertei; furtul votului parlamentarilor este un atentat la fiinţa primară şi fundamentală a statului democratic, justifică nu numai o grevă ci şi o dizolvare a Parlamentului... Într-o realitate "normală"! Ar fi fost însă necesar ca opoziţia să dea greutate gestului Robertei şi în "realitatea percepută" (v. Nota 1) şi asta s-ar fi putut face în multe moduri (cel mai simplu ar fi fost prin crearea unei "forme" simetrică cu "fondul", spre exemplu o grevă parlamentară spectaculoasă în care marea majoritate a parlamentarilor opoziţiei să se reunească zilnic, pentru 8 ore, lângă uşa sălii de şedinţe, etc.)
Ce s-a făcut? S-au boicotat atunci câteva şedinţe ale Camerei Deputaţilor, gest care nu a fost perceput ca o "grevă parlamentară". Este probabil ca nu numai calculele pe termen scurt (obiective tactice care păreau de neabandonat) să fi determinat acea decizie, este probabil ca negocierile pentru formarea USL să fi justificat menţinerea realităţii politice între limitele "previzibilului".

Mai întâi - oricare ar fi reacţia mediului extern, părăsirea Parlamentului este o eroare elementară şi FATALĂ pe plan intern. Degeaba se ştie teoretic de către o minimă minoritate a românilor "că nu există democraţie fără opoziţie", inexistenţa unei culturi democratice implicite la "nivel de masă" face posibilă anularea şi deturnarea gestului prin manipulare. SE OFERĂ PD O PALETĂ LARGĂ DE MODURI DE CONTINUARE A LUPTEI PE TERENUL PREFERAT DE PD ŞI CU ARMELE PREFERATE DE PD (manipulare pe baza ignoranţei, a ignorării, a cumulării entropice de non-date şi pe baza încurajării comportamentului imoral). 
În ceea ce priveşte greva - seria de "asumări ale răspunderii" guvernului poate să aibă în "realitatea de fapt" o gravitate comparabilă cu furtul Robertei dar nu este nici pe departe la fel de importantă în "realitatea percepută", în care "Parlamentul nu face nimic"! Oricât de logic şi cu oricâtă elocvenţă ar prezenta opoziţia VORBE întru justificarea grevei, o grevă parlamentară ACUM nu va fi înţeleasă în primul rând ca un protest ci va fi percepută ca "protestul plângăcios al celui slab", întrucât poate fi manipulată credibil de către putere ca "să pară" o reacţie de neputinţă a opoziţiei. Puterea se pricepe la manipulare, are resursele necesare şi "pricepere în mânuirea armelor manipulării"... Asta nu înseamnă că opoziţia nu poate câştiga cu armele preferate de opoziţie! (vezi Nota 2). Opoziţia trebuie să distrugă poziţii întărite de pe terenul "percepţiei deformate a realităţii". Nici măcar nu trebuie să intre pe acel teren - poate să atace de la distanţă, poate să atace în altă parte şi puterea să părăsească singură nişte poziţii devenite inutile... Dar nu poate să se comporte ca şi cum acele poziţii nu ar exista (v. Nota 3) !!!
Exemplu: puterea nu a cedat aproape niciodată teren şi a "dat senzaţia că ar fi... puternică", păcălind omul simplu care confundă cu mare uşurinţă comportamentul individual primar ("bazal") cu mişcările reprezentanţilor grupurilor de indivizi, astfel încât puterea are acum în ochii populaţiei o aură de putere mult mai mare decât puterea reală pe care o poate exercita simultan în toate direcţiile... Cum dă opoziţia o lovitură? Câştigă teren! Nu "se retrage" din Parlament ci "blochează degenerarea economico-socială", "limitează inepţiile economice", "anulează anticipat prostiile" pd. De ex:
a) angajându-se să REPARE legile pd-iste, nu să le anuleze (există părţi care se pot păstra - aţi vrea să mergeţi cu un automobil care este 70% funcţional???)
b) fie îşi cheamă simpatizanţii în faţa clădirii fie ocupă zgomotos holurile Parlamentului, semnând zilnic o "condică de prezenţă în democraţie";
c) înainte de grevă ARATĂ CUMVA prin fapte reprezentativitatea deciziei (cel mai simplu printr-o serie de miting-uri PE ALTE TEME, etc.).
Acum - o grevă parlamentară trebuie pregătită câteva săptămâni ! Este absolut necesară impunerea de semnificaţii, printr-o ofensivă de "ilustrare a realului", cu armele pe care le mânuieşte bine opoziţia (vi se pare că pd mai poate să organizeze miting-uri, vi se pare că e un teren pe care îl agrează???)

Secţiune neprelucrată:
Atfel greva parlamentară e doar REACŢIA "MAGNA" şi nu are caracter ofensiv decât pe plan european. Analiza trebuie să ia în considerare variaţii impredictibile ale mediului extern, începând chiar cu UE, care pot anula reacţia externă şi - implicit - pot delegitima intern greva.
Puterea trebuie împiedicată să acţioneze în realitatea fictivă pe care a creat-o în minţile noastre, teren de pe care poate lansa (având... majoritatea parlamentară!!!) un contra-atac REAL în domenii precum regulile electorale, Constituţia, drepturile cetăţeneşti, care să distrugă sensul politic al grevei (eventual până la ridicol, ca şi în cazul "Referendum-ului pentru Bucureşti")! Opoziţia trebuie să arate că poate da o lovitură fundamentală canalizând ÎN AFARA REGULILOR NORMALE voinţa majorităţii. Dacă nu poate ameninţa credibil cu aşa ceva ATUNCI VA TREBUI S-O FACĂ.
Pe plan intern chiar este necesară o schimbare de atitudine a opoziţiei pe măsura faptelor groteşti ale puterii... Dar nu o "grevă de salon" cu un menuet bine interpretat şi o gavotă apăsată!
Legile simetriei impun ca o mişcare antidemocratică a puterii să fie contracarată pe terenul de la baza democraţiei (principii şi idei fundamentale MANIFESTATE) şi nu prin derivate democratice construite pentru o democraţie funcţională! Ori este... ori nu este...

Nota 1: Pd a reuşit deja, de ceva timp, să decupleze "realitatea percepută de vorbitorii de limbă română" de "realitatea de fapt" care iniţiază diferitele percepţii. A făcut asta, instinctiv, la nivel fundamental, în psihicul primar al majorităţii vorbitorilor de română, exploatând fondul pre-existent de "schizofrenie psiho-socială generalizată", de minciună, duplicitate, dedublare cotidiană între "cum ar trebui să fie" şi "cum este". A apărut astfel o întindere mare de "realitate percepută deformat" care blochează accesul la realitatea de fapt!

Nota 2: Refacerea corespondenţei democratice între "realitatea de fapt" şi "realitatea percepută" se poate duce pe terenul şi cu armele preferate de opoziţie (ale "realităţii de fapt") dar în aşa fel încât victoria să se obţină pe întreg câmpul de bătălie (sic!). Fără a lovi direct în "deformările realităţii percepute" se pierde controlul asupra întinderii şi profunzimii acesteia. Nu confundăm scopul cu mijloacele - folosim armele realului şi nu manipularea.

Nota 3: Refacerea unei corespondenţe democratice între "realitatea de fapt" şi "realitatea percepută" nu se poate îndeplini doar refuzând recunoaşterea "realităţii percepţiilor deformate" şi acţionând ca şi cum aceasta nu ar exista! Pentru politică "realitatea percepută", deformată sau nu, face parte din realitate!!! E ca şi cum statul major al unei armate care e obişnuită să lupte după anumite reguli se preface că nu vede inamicul care nu luptă după acele reguli! E absurd ("nu contează că ne atacă din pădure, domnilor, lupta în pădure nu trebuie acceptată, ne retragem").