Forţă şi onoare!

Forţă şi onoare, dragii mei prieteni !
Nu sfidez moda, nici ridicolul, nici "tăria" prezidenţială cu această urare. Mi se pare firească, oricum este sinceră, mi se pare natural să vă urez ceea ce îmi doresc mie pentru acest an.
Nu de multă vreme (!) am separat în sinea mea ruşinea de smerenie şi pe amândouă de laşitate. Fiind retras din fire nu am avut nevoie de această lămurire până la 40-41 de ani...
De puţină vreme am început să mă port smerit numai faţă de Dumnezeu, cu ruşine numai acolo unde se cade (şi cu ruşine şi atenţie trebuie să atingi şi simbolurile naţionale ori europene), aşa cum gândesc+simt în rest (gândesc ŞI simt, nu "separat"!).
Cu puţin timp în urmă m-am obişnuit să mă şi port ca atare.
De foarte puţin timp îi îndemn şi pe alţii să se cerceteze pe ei înşişi ori să-i îndemne pe alţii la cercetare...

Nu mai sunt "mioritic" de mult, nu-mi mai e teamă să cinstesc simbolurile onorabile şi să-i "pălmuiesc" pe cei care n-o fac, dispreţuiesc "miştocăreala" şi o scutur când îşi permite să mă atingă. N-am mai spus "să trăiţi" din armată de acum... 25 de ani!?... Ce de ani!... Caut sfaturi, mereu, şi le privesc în ochi. Mă străduiesc zi de zi să fiu demn de valorile pe care mi le re-aşez.
Cu fruntea sus vă urez "Forţă şi onoare!"